Ultimele

Scrisoare pentru EA

Iubitei mele,
Iubito,iti las scrisoarea aceasta alaturi de trandafirul rosu alaturi de care am adormit in fiecare seara cand am fost departe.Mirosul lui imi aducea amintea de parfumul tau dulce,culoarea sa rosie de buzele tale ce ador sa le sarut.Dar acum ti-l daruiesc tie,pentru ca tu esti alaturi de mine.
Te iubesc iubito,iti daruiesc sufletul meu caci ador sa te strang in brate,iubesc sa te sarut,astept in fiece seara sa adormi sa privesc cum ochii tai se inchid si pleci spre lumea viselor.
Iubito,iubesc sa iti ating trupul,te iubesc cand razi,te iubesc cand esti copilaroasa…te iubesc cand alergi sa ma strangi in brate,te iubesc cand imi spui ca iti e dor de mine.Te iubesc iubita mea,pur si simplu.
Tine minte ca luna va fi vesnic pe cer,asa cum si iubirea mea pentru tine va fi eterna
Te iubesc dar tine minte,iubirea dispare,nu ii da cu piciorul,nu zbura departe de mine,iubeste-ma caci te iubesc…pretuieste ce ai alaturi de tine,pe viitor lacrimi vor curge pe obrazul tau,vor fi lacrimi de durere insa,pentru ceea ce ai pierdut,dar nu vreau sa regreti iubito! Pastreaza-ma alaturi de tine,iti promit ca nu voi pleca si te voi iubi dar fara ajutorul tau nu stiu cat voi reusi sa rezist!
Tine minte ca iubesc sa te strang in brate sa te vad fericita,dar urasc sa vad lacrimi pe obrajii tai.Nu uita momentele petrecute impreuna,nu ti-am aratat inca cat de mult te iubesc ? Am devenit inger alaturi de tine, nu e de ajuns ?Ti-am zis ca te iubesc cand tu inca nu stiai daca merit dragostea ta,am avut grija de tine,mainile lor si gemetele nu au mai facut parte din viata ta,suntem doi acum,totul e mai usor,dar realizeaza ca te iubesc!
Te rog iubito ! Ai grija de noi!

Anunțuri

Amestec de aripi (EL si EA)

In camera aceea cu ferestre inalte si draperii sangerii,camera unde gemetele de durere ale celor de afara nu au fost auzite niciodata,camera unde ei si-au petrecut cele mai pasionale nopti impreuna…In camera aceea dorm astazi doi ingeri,sufletul lui a fost salvat de intuneric.

Linistea bantuie pamantul,sufletele celor ce au pierit in trecut aluneca pe poteci cautand poarta catre ceruri.Dar linistea dispare odata cu primul geamat,prima lacrima,prima victima a sufletelor ce acum ii cauta pe cei ce i-au ranit,cei ce le-au luat viata…iar e moarte,iar e sange…
Cei doi ingeri,EL si EA dorm imbratisati,se aude doar rasuflarea lor…aici e liniste,e iubire…EA simte insa pericolul si isi deschide ochii ingreunati de somn,ridica patura sub care a stat ghemuita alaturi de iubitul sau si isi indreapta pasii spre fereastra:
-Iubite,priveste afara,urme reci de sange raman in urma celor ce incearca sa se salveze,sunt fara aparare…trebuie salvati!
-Iubito,noi ne-am facut datoria…trebuie sa avem rabdare,soarele va lumina iar sufletele nenorocitilor…ai rabdare,saruta-ma!
EA isi apropie incet pasii de pat…isi atinge sanii goi de trupul lui cald,buzele ii ating lobul urechii : „Te iubesc!”.Mana ii coboara apoi pe gat,il saruta…EL inchide ochii,mainile EI coboara usor pe abdomen urmate de saruturi reci…trupurile li se infierbanta.EL o trage puternic deasupra lui,iar instinctul ei ii spune sa cuprinda strans coapsele iubitului,se apleaca usor si ii saruta fruntea,sufletele li se inunda de fericire.Dar nerabdarea face ca momentele pasionale sa devina salbatice,EL ii cuprinde intreg trupul si o tranteste pe cealalta parte a patului,devine o bruta,dar gemete de placere incep sa rasune in camera ce devine doar un loc al desfranarii celor doi ingeri.
Totul devine doar un amestec de aripi,o lupta pasionala intre doi ingeri.

Se iubesc! EL si EA

Iubesc marea,iubesc norii,iubesc primavara…
Iubesc sa privesc cum frunzele ruginii cad pe poteca dintre copacii vietii…imi imaginez o alee a iubirii…frunze,ce verzi nu s-au putut decat atinge,acum pasesc impreuna pe taramul nemuririi…
Iubesc sa privesc norii,privesc cum cerul albastru devine plin de viata odata cu venirea lor,forme abstracte apar in fata ochilor mei…incerc sa imi imaginez cum prind viata si devin forme cunoscute…dar de ce nu putem sa ne imaginam viata in alte forme? De ce nu poate avea viata o forma ciudata ? De ce trebuie sa semene cu ceva ?
Iubesc sa privesc cum un baiat si o fata isi intalnesc privirile,isi ating mainile,se strang in brate,se saruta si isi spun ca se iubesc.Apoi drumul lor devine unul singur…o poteca,o alee,un drum…calea frunzelor ruginite sau campul verde unde norii prind cele mai frumoase forme…
Iubesc sa te alint pe tine,sa te privesc in ochi si sa imi aduc aminte de toate momentele minunate alaturi de tine.Vreau sa imi imaginez ca vei fi aici,in inima mea,mana ta o va tine mereu strans pe a mea,lasa-ma sa visez nu ma trezi!
Te iubesc !!! recunosc,iarta-ma iubite! Nu vei mai scapa din inchisoarea inimii mele,lacrimi de sange vor curge pe obrajii-mi calzi cand drumurile noastre vor deveni doua. Iarta-ma ! Incerc sa pasesc cu grija, sa fiu mereu alaturi de tine,incerc sa nu ma las prada tentatiei necunoscutului. Nu vreau sa fiu o frunza in copacii vietii,vreau sa fiu alaturi de tine pe aleea pietruita,sa simt mirosul prafului umed,sa ma las calcata de picioarele lor…
Vreau sa devii ingerul meu iar eu al tau,sa zburam impreuna deasupra intunericului acestei lumi triste,vreau sa vad lumea cum era ea de mult,sa vad iubire,sa vad copii cum alearga de fericire pe strazi.Vreau sa vad cum dispare intunericul din ochii tai,vreau sa imi spuna ca ma iubesc ca nu vor mai fi niciodata vrajiti de intuneric.
Asa ii spunea EA,in ziua cand sufletele lor au devenit din nou unul.
EL s-a intors,nu a lasat-o singura in lumea lor,gandul la zilele alaturi de ea il impiedicau sa atinga alte trupuri,sa priveasca alti ochi,sa aiba ganduri necurate…I-a demonstrat ca o iubeste,ca poate sa aiba incredere in el,ca va deveni inger alaturi de ea.
Amandoi au pornit in intunericul toamnei spre lumea lor,pazita de sufletele necurate,de sangele negru al demonilor.Ea si-a lasat mana rece in mana lui si-a legat viitorul de al lui.Amandoi spera ca de acum noptile vor fi doar ale lor,trupurile lor vor simti din nou caldura si dorinta,pasiunea…Se iubesc !

Scrisoare catre EL

Iubite,
Nu mai pot sa lupt singura in lumea asta,sufletul meu e cu tine,fara iubire nu pot trai.Plang,simt ca nu te mai iubesc,dar e ciudat,pentru ca totusi te iubesc,e un amalgam de sentimente ce nu imi da pace.Nu mai stiu ce simt pentru tine…oare sufletul imi va fi cucerit de intuneric? Iubite,salveaza-ma!
De ce esti departe? De ce te distantezi? Ti-am promis ca te invat sa iubesti,ca vom trai in lumea noastra si ca nimeni nu ne va desparti,ca trandafirii vor creste iar la fereastra noastra si luna ne va proteja.Dar ei vor reusi sa ne desparta,intunericul va castiga,nu vom mai fi ingeri ai luminii ci doar oameni fara suflet.
De ce iubite ma simt eu mereu vinovata? De ce cred ca tot ce faci e din vina mea ? De ce m-am atasat atat de mult de tine? Iubite,vreau sa te strang iar in brate,sa te sarut,sa iti spun cat de mult te iubesc…dar vor fi cuvinte spuse din obligatie pentru ca nu te simt aproape,nu iti simt iubirea,daca tu nu ma iubesti nu te pot iubi.Stiu ca daca iubesti nu trebuie sa ceri inapoi,dar nu te pot iubi la fel de mult ca atunci cand imi daruiesti dragostea ta.
Fara tine ma simt un inger fara aripi,un inger cu fata patata de noroi,cu ochii fara stralucire,cu sufletul capturat de necurat.Stiu ca nu vom fi pe veci impreuna desi asa ne e destinul,dar nu pot sa imi arunc sentimentele in mare si sa le pierd urma.Voi incerca mereu sa iti arat cum sa iubesti,voi incerca sa iti dau aripi si sa te protejez de intuneric in speranta ca daca vreodata vei deveni inger sa ma iubesti pe mine.
Nu imi da importanta,nu ma baga in seama,poti sa ma urasti,poti sa ma uiti dar eu tot te voi iubi.Acum doar astept sa te intorci la mine si sa imi spui ca ma iubesti,sa imi promiti eternitatea!

EL si EA – 2

       Zilele trec…frigul se asterne peste orasele fara culoare. Sufletele mortilor se ridica spre ceruri,panglici rosii ating apele albastre stergand orice urma de viata.Sfarsitul se apropie…raman din ce in ce mai putine zile,dar niciodata nu se stie cat.
       Oamenii refuza sa iubeasca,refuza sa daruiasca dragoste,caldura altei persoane.Copii imbracati in culori triste,cu sufletul negru,se aseaza in bancile scolii,invata despre trecutul lor plin de culoare si li se pare demodat.Pentru ei este imposibil sa iubesti,mainile lor sunt patate de sange inca din copilarie,nu stiu sa se joace…iar ura este singurul lor sentiment.
      Dar EL si EA privesc lumea si realizeaza ca nu a fost sa fie asa,nu va rezista fara culoare,nu va rezista fara acele doua cuvinte ce o protejeaza,doar ei sunt singurii ce o pot salva…nu au uitat sa isi spuna „Te iubesc”.
EA priveste cu ochii-i plini de lumina spre luna ce lumineaza cerul noptii,e singura ce-i da speranta,e singura in lumea intunericului ce a patruns in inimile tuturor. Asa si dragostea EI lumineaza sufletul intunecat al celui ce-l iubeste,fara EA sufletul lui ar cadea prada celui fara de lumina.EA il invata sa iubeasca,i s-a daruit pentru a-i arata ca noptile de dragoste au nevoie de iubire,a riscat sa isi piarda puritatea,lumina interioara doar pentru a-l salva pe EL.
      Acum se privesc si isi jura dragoste eterna,dragoste fara de moarte…dragoste curata,dragoste ce in imparatia intunericului e raza de lumina ce aduce primavara.
      EL invata sa iubeasca,face primii pasi in arta sentimentelor,EA ii prinde mana si i-o indruma spre coapsele-i dezvelite,mana-i aspra atinge timid pielea curata,fara rana,trupul EI tresalta sub atingerea lui,dar nu se opreste,il indeamna sa prinda curaj,sa o atinga,sa ii cuprinda mijlocul.Buzele lor se ating in linistea de mormant a gradinii de luceferi,fiori de caldura le patrund in adancul trupului,gurile lor cer atingerea celuilalt,au nevoie de iubire ca de aer.Simt nevoia atingerilor,EL cere sa fie invatat,EA cere sa fie iubita,vor sa isi arate dragostea,dar privirile sclavilor intunericului ii urmaresc.Gradina luceferilor este impanzita de ura,de mucegai,locul lor nu este acolo,luna inca nu ii poate proteja,puterea ii este diminuata de norii negrii, ai intunericului.
      Dimineata soseste insa peste trupurile adormite ale celor doi tineri,soarele inghetat priveste cum cei doi se saruta de buna dimineata,isi ating trupurile reci,dar nu isi despart privirile,insa nu le da nicio speranta,nu vor rezista in lumea lor,ingerii nu traiesc printre morminte.
      Dimineata insa aduce si urme de tristete pe fetele celor doi,EL trebuie sa isi ia ramas bun de la iubita lui,nu vrea sa o lase singura,alaturi de cei intunecati,dar trebuie sa reziste,e un test al iubirii.EA nu il va uita cat va fi plecat,gandul EI va fi doar la EL, va varsa lacrimi in speranta de a-l aduce mai aproape,soarta va fi insa cea care decide daca sufletul lui va apartine celui fara de lumina sau va apartine EI.
      Cei doi tineri se despart cu lacrimi in ochi,ar fi vrut sa fie iar ocrotiti de camera lor,tipetele celorlalti sa para ca sunt doar in imaginatie,sa fie EI stapanii lumii.EL insa dispare dupa ce isi ia ramas bun,promite sa nu o uite si sa se intoarca.
      EL isi lasa destinul in mainile sortii,incearca sa nu uite ca EI vor salva lumea,EI si nu altii,nu va uita ca doar EI stiu sa iubeasca.
      EL a cunoscut dragostea adevarata,dragoste ce-l va schimba,ii va arata adevaratul sens al vietii.Nu a mai simtit niciodata nevoia de a fi iubit,nu stia ce inseamna sa doreasca pe cineva,trupu-i uscat nu simtise niciodata atingerea calda a mainilor unei fete,a fost nascut pentru intuneric dar a fost crescut pentru lumina,pentru a deveni inger,pentru a proteja iubirea.
      Distanta ii va face mai puternici,asa nimic nu ii va mai putea desparti,iar incercarile EI de a-l apara de intuneric nu vor fi in zadar,sufletul lui se va umple de lumina…si-au jurat iubire eterna.
      Ura celorlalti are insa acum mai multe sanse sa ii desparta,desi distanta ii face puternici…cand nu sunt impreuna sunt vulnerabili.EA trebuie sa treaca peste cele mai mari obstacole,cei intunecati incearca sa ii arate ca iubirea nu e necesara,incearca sa ucida lumina din interiorul EI,ii urasc zambetul de pe fata,nu inteleg cum si-ar putea dedica intreaga viata unei persoane.Dar EA stie ca merita,stie ca va fi iubita,asta o face puternica,stie ca nu va simti niciodata mainile sangerande ale altei persoane pe trupul EI,va fi atinsa doar de EL.
      Zilele trec greu cand nu sunt impreuna,pentru EA totul se reduce la ziua cand il va revedea si il va imbratisa,cand va incepe din nou sa il invete despre iubire,iar pentru EL totul se reduce la noaptea de dragoste,asteapta sa ii cuprinda iar mijlocul,sa ii sarute gatul cald si sa ii arate ca intr-adevar o iubeste.
      EL viseaza la o noapte in care vor fi doar EI,fara privirile sclavilor intunericului,fara gemetele copiilor insetati de ura,fara urmele de sange ramase pe geamuri…acea zi va veni curand,lumea va fi doar a lor,vor fi ingerii luminii intr-o lume plina de iubire.